A)Mecanica cereasca

Mecanica cerească este o ramură a astronomiei și a mecanicii clasice care se ocupă cu studierea și descrierea mișcărilor obiectelor cerești, cum sunt stelele, planetele, asteroizii și cometele, cu ajutorul teoriilor fizicii și matematicilor.

Mecanica cerească , în sens larg, reprezinta aplicarea mecanicii clasice la mișcarea corpurilor cerești acționată de oricare dintre mai multe tipuri de forțe. De departe, cea mai importantă forță experimentată de aceste corpuri și, de cele mai multe ori, singura forță importantă, este aceea a atracției lor gravitaționale reciproce. Dar și alte forțe pot fi importante, cum ar fi rezistența atmosferică asupra sateliților artificiali, presiunea radiației asupra particulelor de praf și chiar forțele electromagnetice asupra particulelor de praf, dacă acestea sunt încărcate electric și se mișcă într-un câmp magnetic.

Diagrama ptolemeică a unui sistem geocentric, din atlasul stelelor Harmonia Macrocosmica de către cartograful Andreas Cellarius, 1660.